Exodul antreprenorial către Bulgaria a generat o adevărată folcloristică în mediul de afaceri românesc. Pe măsură ce presiunea fiscală de la București crește, iar anul 2026 se anunță critic din punct de vedere al taxelor, tot mai mulți proprietari de companii privesc spre Ruse sau Varna. Această tendință a dat naștere unor informații contradictorii, variind de la ideea că Bulgaria este un “paradis fiscal” fără reguli, până la teama că ANAF poate confisca oricând veniturile realizate acolo.
Adevărul se află, ca de obicei, la mijlocul distanței dintre entuziasmul exagerat și panica nejustificată. Decizia de a trece granița cu afacerea trebuie fundamentată pe legislație, nu pe zvonuri. Bulgaria oferă oportunități reale de optimizare fiscală, dar acestea vin la pachet cu obligații stricte de conformare. Tratarea superficială a acestui pas poate transforma un avantaj economic într-un coșmar administrativ.
Mitul ilegalității și al “firmei fantomă”
Cea mai frecventă temere este aceea că deținerea unei firme în Bulgaria în timp ce locuiești în România este ilegală sau la limita evaziunii fiscale. Această percepție este falsă. Libertatea de stabilire este un principiu fundamental al Uniunii Europene, garantat prin tratate. Orice cetățean european are dreptul de a înființa o societate comercială în orice stat membru dorește.
Problema apare doar atunci când compania este fictivă. O firmă în Bulgaria trebuie să aibă substanță economică. Aceasta înseamnă că nu este suficient să ai un dosar într-un sertar la Ruse. Societatea trebuie să demonstreze că desfășoară activitate reală pe teritoriul bulgar, că are un sediu (nu doar o cutie poștală), că ține contabilitatea locală și că deciziile de management se iau acolo.
Fiscaliștii avertizează asupra riscului de recalificare a rezidenței fiscale doar în cazul firmelor “paravan”, folosite exclusiv pentru a factura servicii prestate fizic în România. Dacă structura ta de business este corectă și transparentă, activitatea este 100% legală și protejată de legislația europeană.
Mitul costurilor ascunse care anulează profitul
Scepticii susțin adesea că economia făcută la impozite se pierde prin costuri administrative și bancare. Analiza cifrelor contrazice această teorie, mai ales în contextul fiscal al anului 2026. Este adevărat că băncile bulgare au comisioane de administrare și transfer ușor mai ridicate pentru firmele cu acționari străini, ca măsură de precauție (compliance).
Totuși, diferența de impozitare este atât de mare încât acoperă aceste costuri minore.
- România 2026: Impozit pe profit 16% + Impozit dividende 16% + CASS.
- Bulgaria: Impozit pe profit 10% + Impozit dividende 5%.
Pentru o cifră de afaceri de 100.000 de euro, economia netă depășește 15.000 de euro anual. Costurile de contabilitate în Bulgaria sunt similare cu cele din România (între 100 și 200 de euro lunar pentru o firmă mică). Prin urmare, ideea că “nu merită” este un mit demontat de matematica simplă. Costurile logistice există, dar sunt neglijabile în raport cu suma salvată.
Mitul barierei lingvistice și birocratice
Există percepția că interacțiunea cu autoritățile bulgare (NAP) este un calvar din cauza limbii și a alfabetului chirilic. Realitatea din teren este diferită. Industria serviciilor corporative din orașele de graniță, precum Ruse, s-a adaptat perfect clientului român.
Procesul de Inregistrare firmă în Bulgaria este astăzi fluid și, în multe cazuri, se poate desfășura cu o prezență fizică minimă. Contabilii și avocații specializați vorbesc limba română sau engleză fluent. Documentele se întocmesc bilingv, iar gradul de digitalizare al administrației fiscale bulgare este, surprinzător pentru mulți, superior celui din România. Declarațiile se depun online, iar comunicarea cu Fiscul este gestionată integral de contabilul local.
Antreprenorul român nu trebuie să învețe limba bulgară pentru a face afaceri acolo, la fel cum nu trebuie să învețe codul fiscal pe de rost. Rolul său este să asigure o comunicare constantă cu firma de contabilitate și să furnizeze documentele la timp.
Adevărul despre TVA și controale
Un aspect care nu este un mit, ci o realitate care trebuie tratată cu seriozitate, este rigoarea în privința TVA-ului. Bulgaria are un sistem de monitorizare a TVA foarte strict. Rambursările de TVA se fac mult mai rapid decât în România (adesea în 30-45 de zile), dar controalele sunt frecvente.
Dacă intenționezi să faci o mutare firma Bulgaria pentru a deduce TVA pe achiziții (mașini, echipamente), trebuie să fii pregătit să justifici utilizarea acestora în scopul afacerii. Autoritățile bulgare nu tolerează achizițiile personale mascate pe firmă. Spre deosebire de ANAF, care uneori se blochează în proceduri, inspectorii bulgari sunt pragmatici și eficienți. Corectitudinea este răsplătită prin predictibilitate, dar încercările de a “păcăli sistemul” sunt sancționate rapid.
De asemenea, înregistrarea în scopuri de TVA intracomunitar (VIES) este obligatorie înainte de a emite prima factură către un client din UE. Omiterea acestui pas atrage amenzi automate. Aceasta nu este o birocrație excesivă, ci o regulă europeană aplicată cu strictețe.
Stabilitatea bancară și moneda
Un alt punct de discuție este siguranța banilor. Bulgaria funcționează sub un consiliu monetar (Currency Board) de peste două decenii. Leva bulgărească este legată de Euro la un curs fix (1.95583 BGN = 1 EUR). Riscul valutar este inexistent. Sistemul bancar este solid, capitalizat și integrat în mecanismele europene.
Antreprenorii au acces la servicii de internet banking moderne, carduri business în Euro sau Leva și plăți SEPA rapide. Mitul “băncilor nesigure din Est” este o rămășiță a anilor ’90, fără corespondent în realitatea economică actuală.
Concluzia este clară: Bulgaria nu este un tărâm magic unde taxele dispar, ci un stat cu o politică fiscală coerentă, concepută să atragă investitori. Pentru antreprenorul român strivit de povara taxelor din 2026, aceasta reprezintă o alternativă viabilă, legală și profitabilă, cu condiția respectării regulilor jocului. Informarea corectă și colaborarea cu specialiști sunt singurele “secrete” ale succesului la sud de Dunăre
