Știi momentele alea când simți că ai dat-o în bară complet? Când totul se prăbușește și nu mai vezi nicio cale de ieșire? Ei bine, tocmai despre asta e vorba în romanul “Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan. Și ce m-a surprins pe mine a fost cât de sincer reușește un autor de doar 19 ani să vorbească despre eșec, despre cădere, despre toate lucrurile alea pe care încercăm să le ascundem sub preș.
O cădere care schimbă totul
Povestea pornește simplu, aproape banal aș zice. Mihai, un puști de 13 ani din apropierea Clujului, își petrece weekendurile cu prietenii într-o fabrică abandonată. Nu fac nimic deosebit, stau pe telefoane, se joacă, pierd vremea cum fac toți copiii. Locul ăla avea însă o legendă. Se zicea că o groapă din incintă ar fi înghițit un polițist cu ani în urmă și că nimeni nu i-a mai găsit trupul.
Într-o zi, poliția îi prinde. Prietenii lui Mihai fug, dar el rămâne în urmă. Se împiedică, își pierde cunoștința și când se trezește, simte cum ceva îl trage spre groapa aia de care toți se fereau. Nu înțelege ce se întâmplă, nu poate controla nimic. Și cade.
Ar trebui să moară, logic vorbind. Treizeci de metri sunt treizeci de metri. Dar nu moare. Se trezește jos, într-un fel de buncăr secret unde îl așteaptă exact polițistul despre care se credea că murise, împreună cu o carte străveche și două arme care par desprinse din filme.
Și aici e prima lecție pe care cartea ți-o dă fără să moralizeze. Uneori ajungi fix acolo unde nu voiai să ajungi. Și uneori, exact de acolo pornește tot ce urmează.
Greșelile care te modelează
Ce m-a prins la cartea asta e felul în care tratează eșecul. Nu îl maschează, nu îl face să pară altceva decât e. Mihai greșește. Greșește mult și greșește prost. La un moment dat, ca să scape de niște urmăritori, aruncă sabia într-o roată de mașină.
O armă legendară, una dintre cele mai puternice din univers, și el o aruncă așa, fără să se gândească. Prietenul lui Dan face și el o prostie enormă, irosește două din cele trei dorințe zilnice ale unui toiag magic pe niște chestii inutile.
Planurile lor dau greș constant. Sunt fugăriți, împușcați, aproape uciși. Și totuși, uite treaba, fiecare greșeală se dovedește a fi exact ce trebuia să se întâmple. Când Mihai pierde sabia, ajunge să descopere că aceasta se transformase în pixul unei colege, Heather, care fusese răpită de feline. Dacă nu pierdea arma, n-ar fi aflat niciodată că fata asta pe care o cunoștea de la școală era de fapt unul dintre paznicii destinați să-l ajute.
E ceva foarte onest în toată treaba asta. Viața nu merge după plan, asta o știm cu toții. Dar ce facem cu informația asta? Majoritatea cărților pentru tineri încearcă să dea soluții, să ofere rețete. Cartea lui Bradu Mihai Dan nu face asta. Îți arată doar că poți să te ridici de fiecare dată când cazi. Că nu trebuie să fii perfect ca să ajungi undeva.
Prietenia ca salvare
Mihai nu e singur în toată nebunia asta și cred că aici e una dintre cele mai frumoase părți ale poveștii. Îl are pe Dan, colegul de bancă care se dovedește a fi paznicul său. O are pe Heather, fata aia de la școală de care toți se fereau pentru că bătuse un coleg care îi ceruse un pix.
Nimeni nu știa că pixul ăla era de fapt o armă magică transformată, iar ea îl proteja cu orice preț. Îi are pe Călin, Albert și Florin, prietenii care acceptă să aprindă petarde lângă vila inamicilor fără să înțeleagă de ce, doar pentru că el le-a cerut.
Fiecare din ei aduce altceva. Albert e deșteptul grupului, dar are și crize de nervi care îl fac să înjure paznici de două ori cât el. Călin știe să vorbească, să convingă, să scoată grupul din belele prin cuvinte. Florin e uriaș, dar sensibil, nu suportă violența și totuși luptă când trebuie. Împreună sunt mai mult decât suma părților lor.
Mi-a plăcut că nu e povestea eroului solitar care salvează lumea singur. E povestea unui grup de copii care se completează, care se susțin, care greșesc împreună și învață împreună. Și asta e mult mai aproape de realitate decât fanteziile cu supereroi singuratici.
Autodescoperirea prin încercare
Ce face Bradu Mihai Dan foarte bine e că nu îi dă lui Mihai puterile pe tavă. Băiatul trebuie să le descopere singur, făcând prostii, încercând, dând greș. Prima dată când ochii i se fac albaștri și mâinile încep să strălucească, știi ce zice? Că se transformă în ștrumf. E amuzant, dar e și foarte uman. Așa ar reacționa orice copil de 13 ani.
Nu avem de-a face cu un erou care știe totul din start. Mihai se trezește cu puteri pe care nu le înțelege, cu responsabilități pe care nu le-a cerut, cu o misiune care pare imposibilă. Pas cu pas însă, învață. Se adaptează. Crește.
Când reușește să se teleporteze folosind coiful, nu o face pentru că a citit instrucțiunile. O face pentru că era într-o situație disperată, cu un monstru uriaș în fața lui, și a trebuit să găsească o soluție. Presiunea l-a forțat să evolueze. Și nu e exact ce ni se întâmplă și nouă? Creștem cel mai mult când n-avem de ales.
O carte despre curaj, nu despre perfecțiune
Sincer, ce face romanul ăsta să funcționeze e onestitatea lui. Personajele nu sunt perfecte și nici nu încearcă să fie. Fac glume proaste în momente nepotrivite, mint părinții, se ceartă între ei, iau decizii greșite. Mihai își inventează scuze ridicole ca să scape de mama lui, Dan irosește dorințe magice pe echipament de Shrek, Albert înjură un paznic până când acesta îl lovește pe Florin din greșeală.
Imperfecțiunile astea îi fac credibili. Îi fac să semene cu noi, cu copiii pe care îi cunoaștem, cu adolescenții care încă învață cum funcționează lumea.
Amalia Dragomir, care a scris prefața, surprinde bine esența cărții când spune că temele abordate sunt universale și atemporale. Prietenia, curajul, sacrificiul, puterea de a crede în tine. Astea nu se demodează niciodată. Și felul în care Bradu Mihai Dan le prezintă, fără să predice, fără să moralizeze, le face accesibile pentru orice cititor.
E o carte care nu te învață cum să eviți eșecul. Nimeni nu poate face asta. Te învață cum să îl transformi în combustibil. Cum să te ridici când ai căzut într-o groapă, la propriu sau la figurat. Cum să îți găsești oamenii potriviți și să mergi mai departe cu ei.
Unde găsești cartea?
Dacă vrei să descoperi povestea asta despre transformare și curajul de a greși, cartea poate fi achiziționată online de pe Carturesti.ro și Libris.ro. E un roman care merită citit de adolescenți, dar și de părinții care vor să înțeleagă mai bine ce înseamnă să crești într-o lume care pare uneori prea mult.
Bradu Mihai Dan a reușit să creeze un univers în care căderea nu e capătul drumului. E doar începutul unei alte dimensiuni a propriei persoane.
Casetă editorială
Drumul către o altă dimensiune este scris de Bradu Mihai Dan și publicat de Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca în anul 2024. Cartea face parte din colecția Cărțile Copilăriei și poartă codul ISBN 978-630-311-221-3. Genul literar este fantasy și aventură, adresat publicului Young Adult. Romanul poate fi comandat online de pe Carturesti.ro și Libris.ro.
