Sunt investigații care au schimbat felul în care ne raportăm la sănătate. Mamografia este una dintre ele, și nu exagerez când spun asta. Am cunoscut femei care au descoperit la timp o problemă tocmai pentru că au mers la un control de rutină, fără să aibă vreun simptom.
Acesta este, de fapt, scopul: să descoperi ceva înainte să devină vizibil sau palpabil. Dar cum funcționează, concret, aparatul ăsta? Ce vede el și cum reușește să diferențieze între țesuturi? Hai să lămurim lucrurile astea, pentru că merită înțelese.
Principiul din spatele imaginii
Mamograful folosește raze X. Știi, aceleași radiații de la radiografiile pulmonare sau osoase, doar că aici totul este reglat pentru țesutul mamar, care este diferit ca structură.
Razele trec prin sân și sunt absorbite în diferite moduri de țesut.
Grăsimea lasă să treacă mai multă radiație, așa că apare mai închisă pe imagine.
Țesutul glandular și cel fibros sunt mai dense, opresc mai mult din raze, și apar mai deschise, aproape albe.
Aici devine interesant: diferențele pot fi minuscule. Radiologii care citesc mamografii au ani de pregătire tocmai pentru a observa nuanțe pe care tu sau eu le-am trece cu vederea. E ca și cum ar citi o hartă extrem de detaliată, unde fiecare pată mai deschisă sau mai închisă poate însemna ceva. Sau poate să nu însemne nimic. Tocmai de asta interpretarea cere experiență.
Cum arată și ce face aparatul
Dacă ai trecut vreodată printr-o mamografie, știi cum arată echipamentul: două plăci între care se pune sânul, un braț care se mișcă pentru a face poze din mai multe unghiuri. Poate părea intimidant la prima vedere, dar e destul de simplu odată ce înțelegi ce se întâmplă.
Placa de compresie are un rol serios. Da, compresia nu e tocmai confortabilă, recunosc. Dar face ca țesutul să se întindă uniform, să fie mai subțire, și asta permite razelor X să treacă mai ușor și să ofere imagini mai clare. În plus, doza de radiații e mai mică când sânul e comprimat, și structurile care altfel s-ar suprapune devin vizibile separat.
Deasupra stă tubul care generează razele X, protejat într-o carcasă. Dedesubt se află detectorul, care poate fi un film clasic, o placă specială, sau, la aparatele moderne, un senzor digital care transformă tot ce primește în imagini pe calculator.
De la film la digital
Multă vreme, mamografiile se făceau pe film, cum erau și fotografiile pe vremuri. Developai filmul, îl puneai pe un panou luminat și îl studiai. Funcționa, dar avea limitele lui. Nu puteai să mărești zona care te interesa, nu puteai să ajustezi contrastul, iar dacă voiai să trimiți imaginea altui medic, trebuia să îi trimiți fizic filmul.
Mamografia digitală a rezolvat problemele acestea. Imaginea este capturată electronic, poate fi procesată, mărită, comparată cu investigații mai vechi, trimisă instant oriunde. Și mai are un avantaj tehnic: gama dinamică mai mare. Practic, vede mai bine atât zonele foarte dense, cât și pe cele mai puțin dense, fără să pierzi detalii în niciuna.
Mai există și o variantă de mijloc, numită CR, unde imaginea se captează pe o placă fosforescentă și apoi se digitalizează. Este un compromis pe care l-au adoptat clinicile care voiau să treacă la digital fără să schimbe tot echipamentul dintr-o dată.
Tomosinteza, sau mamografia în trei dimensiuni
În ultimii ani a apărut tomosinteza mamară, pe care probabil ai auzit-o numită mamografie 3D. Diferența față de mamografia obișnuită este că tubul de raze X se mișcă în arc deasupra sânului și face mai multe imagini la unghiuri diferite. Un computer le procesează și creează o reprezentare tridimensională.
Ce câștigi din asta? Poți să vezi sânul strat cu strat, ca și cum l-ai felia. Dacă o leziune era ascunsă sub țesut suprapus în mamografia clasică, aici devine vizibilă. Studiile confirmă că tomosinteza găsește mai multe cancere și dă mai puține alarme false, adică situații în care ceva părea suspect dar s-a dovedit a fi în regulă.
Ce anume poate să vadă investigația
Ajungem la partea care interesează pe toată lumea: ce detectează, de fapt, o mamografie? Răspunsul scurt: o grămadă de lucruri, de la modificări complet inofensive până la semne care cer atenție imediată.
Calcificările sunt printre cele mai comune descoperiri. Sunt depozite mici de calciu care apar ca niște puncte albe, strălucitoare. Cele mai multe sunt banale, apar odată cu vârsta sau sunt legate de modificări benigne precum chisturile. Dar unele calcificări, mai ales cele foarte mici, grupate într-un anumit fel sau cu forme ciudate, pot semnala un cancer sau o leziune precanceroasă.
Apoi sunt masele și nodulii, care apar ca zone mai albe, mai dense decât restul. Pot fi chisturi cu lichid, fibroadenoame, țesut cicatricial, sau tumori. Ce contează mult e forma marginilor: dacă sunt netede și bine conturate, de obicei e vorba de ceva benign. Marginile neregulate, cu prelungiri spre exterior, ridică îngrijorări.
Mai există și distorsiunile arhitecturale. Asta înseamnă că țesutul pare tras spre un punct, ca și cum ceva din interior l-ar trage. Poate fi o cicatrice de la o operație anterioară, dar poate fi și semnul unei tumori care nu formează o masă vizibilă în mod obișnuit.
Asimetriile se observă comparând cei doi sâni. Când o zonă dintr-un sân arată diferit de zona echivalentă din celălalt, radiologul notează asta. Multe asimetrii sunt variante normale, dar unele, mai ales cele noi sau care s-au schimbat față de controalele anterioare, necesită investigații suplimentare.
Unde dă greș mamografia
Ar fi frumos să spunem că mamografia vede absolut tot, dar n-ar fi adevărat. Densitatea mamară contează enorm. La femeile cu sâni denși, care au mult țesut glandular și fibros, lucrurile se complică. Țesutul dens apare alb pe mamografie. Tumorile apar tot albe. E ca și cum ai căuta un iepure alb în zăpadă.
Pentru aceste cazuri, medicii pot recomanda și alte investigații. Ecografia mamară folosește unde sonore și vede țesutul altfel. Rezonanța magnetică oferă o perspectivă complet diferită. Nu înseamnă că mamografia ar fi de prisos, ci că uneori ai nevoie de mai multe unelte ca să vezi tabloul complet.
Cât de sigură e procedura
Întrebarea despre radiații apare mereu, și e legitimă. Da, mamografia folosește raze X. Da, radiațiile ionizante pot, teoretic, crește riscul de cancer. Dar contextul face diferența. Doza primită la o mamografie e echivalentul a câteva zile de radiație naturală, aia pe care o primim zilnic din mediu. Beneficiul de a detecta un cancer devreme depășește cu mult riscul ăsta teoretic, mai ales după 40 de ani, când incidența cancerului mamar crește.
Aparatele noi sunt gândite să folosească doza minimă necesară pentru o imagine bună. Tehnicienii știu să poziționeze pacienta și să regleze aparatul. Nu e motiv de frică, dar e întotdeauna bine să discuți cu medicul dacă ai nelămuriri.
De ce regularitatea face diferența
Poate cel mai important aspect nu ține de tehnologie, ci de obișnuință. Când faci mamografii regulat, medicul poate compara imaginile de la un an la altul. O schimbare mică, pe care ai fi ratat-o pe o singură imagine, devine evidentă când o compari cu ce era înainte.
Fiecare femeie e diferită. Unele ghiduri spun să începi la 40 de ani, altele la 50. Unele recomandă controale anuale, altele la doi ani. Discuția cu medicul ginecolog sau cu medicul de familie e importantă pentru a stabili ce frecvență are sens în cazul tău, ținând cont de vârstă, antecedente și alți factori.
Ce ne așteaptă în viitor
Tehnologia evoluează. Sistemele de inteligență artificială încep să fie folosite ca un al doilea set de ochi, ajutând radiologii să observe leziuni pe care altfel le-ar fi putut scăpa. Nu înlocuiesc medicul, dar oferă un sprijin.
Mamografia cu contrast e o altă dezvoltare. Prin injectarea unei substanțe de contrast, tumorile cu vascularizație crescută devin mai vizibile. Nu va înlocui mamografia standard pentru screening, dar are locul ei în situații specifice.
Și poate cel mai bun lucru este că tot mai multe femei înțeleg cât de importantă este mamografia. Cel mai performant aparat din lume nu ajută pe nimeni dacă rămâne nefolosit.
Mamografia poate face diferența între un diagnostic târziu și unul la timp. Dar asta depinde de fiecare femeie în parte să aleagă să meargă la control.
