Romania este (inca) un stat criminal si se pare ca se simte foarte bine asa

La 4 martie 1949, Neculae Popa a incercat sa fuga din tara. Marinar de profesie, face o cerere la societatea Sovromtransport din Galati pentru a se imbarca pe vasul “Borcea”. Se muta apoi pe remorcherul “Closca” trecand prin mai multe porturi din tara si din strainatate: Turnu Severin, Budapesta, Bratislava cu destinatia finala Viena.

In Viena paraseste vasul si, cu ajutorul unor romani si austrieci, trece de granita spatiului sovietic (Viena era impartita intre cele doua mari puteri – americanii pe de-o parte si rusii pe de alta). Petrece mai mult timp in Austria, aparata de anglo-americani, mai exact la Salzburg intr-un lagar de refugiati organizat de americani, pana in martie 1951.

In perioada de mai sus, Parchetul Militar Bucuresti, in referatul din octombrie 1951, il acuza pe Neculae Popa de spionaj contra intereselor Romaniei. Se spune ca acesta a invatat limba sarba si maghiara, cum trebuie sa scrie cu “cerneala simpatica”, cum trebuie sa culeaga informatii militare, politice, economice, sociale dar si cum trebuie sa se orienteze cu busola.

In primele zile ale lunii martie 1951, N.Popa se hotaraste se se intoarca in tara ca urmare a zvonurilor ca, in curand, americanii vor salva Romania. Se duce la consulatul Romaniei din Austria unde depune cerere de repatriere.

Raspunsul autoritatilor romane la cererea depusa la Consulat este “favorabila”: “in momentul sosirii in tara sa dati dispozitie sa fie arestat, cercetat si trimis in justitie pentru a primi maxim de pedeapsa ca tradator de patrie”.

Astfel, ajuns pe teritoriul Romaniei este incarcerat si condamnat la 25 de ani munca silnica, confiscarea averii si amenda contraventionala pentru crima de inalta tradare si infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei.

“Avand in vedere, circumstantele cauzei, in speta ca recurentul (Neculae Popa), fiind in serviciu Societatii Sovromtransport, si folosind aceasta imprejurare s-a pus in slujba intereselor tarilor celei mai dusmanoase patriei noastre, Anglo-americani, carora le-a procurat informatii privind capacitatea de aparare a Republicii Populare Romane si mobilizarea sa economica (…) ca prin aceasta activitate, sus-numitul, a dat dovada, in primul rand ca este unul din elementele cele mai periculoase ale tarii noastre, de interesele careia s-a rupt, trecand de cealalta parte, a lagarului provocatorilor si atatatorilor la un nou razboi, care urmareste sugrumarea tuturor libertatilor tarilor de democratie populara si subjugarea lor ”, text din motivarea Curtii Militare de Casare si Justitie, in 1952.

In inchisoare este batut, torturat si incarcerat in conditii de izolare.

Dupa 14 ani de detentie, la eliberare, i se propune sa colaboreze cu securitatea dar refuza; in consecinta, sotia ii este arestata si condamnata penal (pentru neglijenta in serviciu). In acest timp ii moare si copilul de sase saptamani.

Asa suna povestea uneia dintre cele cateva sute de mii de victime ale comunismului.

Romania in prezent

Romania a condamnat explicit, prin vocea presedintelui[1] – statul comunist ca fiind un stat criminal (2006).

Domnul Neculae Popa a deschis, în 2006, un proces in care solicita despagubiri morale și materiale in valoare de 500.000 de euro de la statul roman pentru ca a stat la inchisoare de la varsta de 29 de ani pana la 44 de ani pentru “inalta tradare” de a fi fugit din tara.

Sentinta din 2007 a Tribunalului Bucuresti o confirmă pe cea cea primita de Neculae Popa in urma cu peste 50 de ani la Tribunalul militar.

Cateva mostre din Justitia comunista a anului 2007:

“Sustine reclamantul ca a fost batut si torturat, ca nu primea mancare suficienta si ingrijiri medicale insa aceste aspecte nu au fost dovedite cu certitudine, in dosarul de urmarire eliberat de CNSAS fiind mentionate mutarile reclamantului dintr-o inchisoare in alta si dintr-o celula in alta. Fara insa a se putea stabili ca aceste mutari aveau drept scop tortura psihica…de asemenea nu vor fi retinute declaratiile martorilor ID si PT avand in vedere ca relatarile lor se refera la experiente personale traite in perioada de detentie…dar nu l-au cunoscut pe reclamant…”

La dosarul CNSAS exista note informative anonime in legatura cu reclamantul (acuzat de spionaj pentru americani) dar acestea nu demonstreaza in lipsa altor dovezi paternitatea acestor note, faptul ca autorii lor erau angajati ai serviciilor secrete, astfel incat sa poata fi atrasa raspunderea statului pentru prejudiciul creat”.

“Categoric conditiile generale din inchisorile anilor 1960 nu erau conditii bune de trai, dar reclamantul trebuia sa dovedeasca ca asupra lui in mod direct si intentionat s-au exercitat rele tratamente cu scopul umilirii. (…) In consecinta, fata de aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat..”

Autoarea acestor consideratii este judecatorul la sectia III-a civila, Steliana Mihailescu. Decizia a fost confirmata, in apel, de judecatoarele Ioana Herold-Petre Aurora, si Elena Vlad de la Curtea de Apel.

Autor: Mircea Toma, Paul Chioveanu.

Articol realizat cu sprijinul doamnei Ioana Sfiraiala – avocat in cadrul cabinetului de avocatura Sfiraiala & Asociatii; Baroul Bucuresti

[1] http://webtv.realitatea.net/actual/t-basescu-condamnarea-comunismului-in-parlamen?autoPlay=true

Anexe: Hotararea Tribunalului Bucuresti, Sectia III Civila din 13.03.2007