Forfetarea averilor nejustificate—o deslusire

Provocarea nu sta atat de mult in confiscarea averilor ilicite (pentru care prezumtia constitutionala ne incomodeaza mai putin decat deciziile CCR), cat mai ales in forfetarea averilor nejustificate.

Cred ca unul din principalele noastre obiective anticoruptie ar trebui sa fie impiedicarea beneficiilor corupte, chiar daca e de interes si recuperarea activelor furate. [Numesc active acele bunuri, sume de bani ori parti de avere asupra carora exista un titlu de proprietate cert si legitim; folosesc beneficii pentru a desemna acele bunuri, sume de bani ori parti de avere pentru care nu exista nicio justificare.] Prezint aici solutia forfetarii de natura fiscala (nu penala—cateva distinctii), pe care o tot sustin* de prin 2004 incoace, pentru ca momentul mi se pare copt—nu doar din cauza discutiilor despre confiscarea extinsa, ci mai ales datorita procesului de elaborare a noii strategii nationale anticoruptie.

Confiscarea este o sanctiune aplicabila mai ales pentru incalcarea regimului proprietatii (desi se mai pot da si alte explicatii sau justificari). Odata constatata infractiunea (numai prin hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila), stim ca hotul/coruptul dovedit nu are titlu nici asupra activelor, nici asupra fructelor rezultate din acele active. Daca nu se poate restabili dreptul de proprietate in favoarea adevaratului proprietar, statul nu doar ca este indreptatit, ci chiar are obligatia sa confiste acele active si fructele lor. Confiscarea extinsa este o garantie in plus—daca hotul/coruptul, pe vremea cand inca nu era dovedit, a creat aparenta unui titlu in favoarea unei rude, unui prieten ori unui partener politic sau de afaceri, prin constatarea infractiunii se ajunge in situatia de-a se desfiinta si aparenta acestui titlu subsecvent, astfel incat statul sa confiste si de la rudele, prietenii ori partenerii hotului/coruptului dovedit.

Forfetarea are cam acelasi obiectiv, dar utilizeaza alte instrumente si alte cai—in primul rand, e o corectie, nu o sanctiune. Suspectul are niste beneficii corupte, nejustificate ori nejustificabile (constatate si determinate de ANI sau ANAF), dar pe care statul nu le poate dovedi c-ar fi rezultat din infractiuni. in acest caz, se verifica situatia/starea de fapt fiscala—daca a platit impozitele aferente acelor beneficii, concret determinate, dar suspecte. in cadrul verificarii, conform Codului de procedura fiscala, sarcina de a justifica beneficiile este la suspect; conform Constitutiei, el poate spune ca nu are de gand sa justifice nimic; dar prevederile aceluiasi Cod si ale aceleiasi Constitutii il pot supune la plata unor amenzi (intre 1.000 si 27.000 de lei, deocamdata!) pentru amanarea justificarii. Mai devreme sau mai tarziu, ii vor deveni mai costisitoare amenzile pentru nejustificare decat beneficiul in sine ;-)

restul articolului pe codruvrabie.blogspot.com